22 februarie 2012

Radu Golban - scrisoare deschisă către Mugur Isărescu



Radu Golban“Stimate Domnule Guvernator Academician Profesor Doctor Mugur Isarescu,

 Am luat de nenumarate ori la cunostinta ca din analizele si studiile Bancii Nationale a Romaniei nu  rezulta vreo datorie a Germaniei din perioada 1936-1944 in baza Acordului pentru reglementarea platilor intre Imperiul German si Regatul Romaniei semnat la Bucuresti pe 24 mai 1935. Acest lucru ma surprinde in mod special deoarece tocmai BNR a evidentiat in doua publicatii (fara an) electronice pe pagina sa de internet, ale Domnului Profesor Doctor Virgil Stoenescu, intitulate "Rezerva internationala a BNR" la pagina 10 si in "Regimul valutar in Romania 1929-1939” la  pagina 12 si 13 realitatea istorica a acordurilor de cliring.

Totodata, in aparatul bibliografic la pagina 16 se gasesc inserate la sfarsitul primei publicatii mentionate doua lucrari de o importanta semnificativa in problema creantelor. Prima lucrare citata in bibliografia publicatiei BNR mai sus amintita, este un studiu al Academiei Romane de Axenciuc, Victor "Evolutia economica a Romaniei, Cercetari statistico-istorice, 1859-1947", vol. III, Moneda, Credit, Comert, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2000, care prezinta si trateaza la pagina 53 si in tabelul 15 la pagina 57 rezervele in cliring ale BNR. Pe masura ce Domnul Profesor Doctor Virgil Stoenescu a studiat materialul introdus in aparatul bibliografic, ar fi trebuit ca BNR sa aiba in evidenta si structura si soldul contului de cliring cu Germania. Lucrarea Academiei din anul 2000 a avut la dispozitie acele date istorice care asa cum au declarat in mod  public reprezentantii autorizati ai BNR nu mai exista.

As dori sa stiu care materiale stiintifice au facilitat aceste studii prestigioase ale BNR daca lipsesc datele din tranzactiile de cliring. Al doilea material citat si care a stat la baza publicatiei Domnului Profesor Doctor Virgil Stoenescu este lucrarea lui Kiritescu, Costin C. „Sistemul banesc al leului si precursorii lui”, vol. I-II, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1997. In cazul in care acest material a fost studiat si analizat odata cu elaborarea lucrarii stiintifice sub egida BNR, imposibil ca Domnul Profesor Doctor Virgil Stoenescu sa nu fi sesizat la pagina 503 a lucrarii citate soldul final al Romaniei la Casa de Compensatie a Germaniei in 1944, precum este descris in detaliu de catre Kiritescu. Textele din aceste doua lucrari releva fara tagada existenta dovedita a datoriei Germaniei catre Romania in urma Acordului pentru Reglementarea platilor intre Imperiul German si Regatul Romaniei. Problema creantelor comerciale din relatia cu Germania a fost de alt fel in primele decenii de dupa razboi dezideratul stiintific al mai multor lucrari de specialitate.

Dupa cum puteti observa atat studiile BNR cat si ale mele se bazeaza pe acelasi material, care insa odata cu o noua interpretare juridica a Tratatului de Pace de la Paris, initiativa care imi apartine, rezulta ca ar fi disparut din evidenta arhivelor BNR. Va rog respectuos sa  precizati ce s a intamplat cu rezervele de cliring din activele BNR dupa 1947.

Disparitia activelor de ordinul mai multor zeci de miliarde de lei evidentiate in arhivele federale ale Germaniei (1,126 miliarde de reichsmark) si a Bancii Reglementelor Internationale, din evidenta BNR trebuie explicata, pentru ca este un bun al poporului roman de o importanta considerabila. Dincolo de interpretarea juridica, daca activele BNR din sistemul de cliring din 1947 ar  reprezenta o datorie neachitata fata de Romania sau nu, astept un raspuns ferm la aceasta intrebare. Este consternant faptul ca nu se gasesc niste date, care sunt citate sub egida Academiei in anul 2000 cu referire la devizele cliring, dar care nu se mai gasesc astazi in arhivele BNR. Deoarece declaratiile publice ale reprezentantilor calificati ai BNR  sunt hotaratoare pentru tot restul declaratiilor ministerelor (M.A.E, M.F.) va rog inca odata sa precizati intr-o declaratie publica, chiar daca vizeaza un public mai putin avizat, care sunt documentele concrete studiate de BNR care au determinat-o sa afirme ca nu dispune de informatii cu referire la problema semnalata.

In aceeasi ordine de idei vreau sa mentionez si faptul, nu mai putin surprinzator, ca raspunsurile oficiale ale BNR nu iau in consideratie si datele unei institutii, care este mai presus de orice suspiciune, respectiv Banca Reglementelor Internationale de la Basel. Imi reinnoiesc si cu acest prilej oferta mea complet dezinteresata de a pune la dispozitia BNR toate datele de care dispun (inclusiv materialul din arhivele federale ale Germanie) si intreaga mea expertiza in ce priveste solutionarea problemei acestei creante. In asteptarea raspunsului Dumneavoastra la aceste nedumeriri ale mele va asigur de inalta stima si consideratie pe care vi-o port de cand v-am cunoscut.

Doctor Radu Golban

"Regimul valutar in Romania 1929-1939"
http://www.bnr.ro/files/d/Pubs_ro/Studii/regimul_valutar_1929_1939.pdf

"Rezerva internationala a BNR"
http://www.bnr.ro/files/d/Pubs_ro/Studii/rezerva_internationala.pdf

"Evolutia economica a Romaniei, Cercetari statistico-istorice, 1859-1947":
http://www.ince.ro/Evolutiaeconomicavol.III-final.pdf

http://www.corectnews.com/social/scrisoare-catre-guvernatorul-bnr-mugur-isarescu


3 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Foarte bine ca RG nu renunta. Isarescu sa iasa pe post si sa dea declaratie publica, pertinenta, credibila .



Preiau si eu pe blog

Riddick spunea...

Isărescu nu va recunoaște niciodată nimic, că doar de-aia e pus acolo.

Crystal Clear spunea...

Trebuie insistat oricum.
Sunt curioasa ce va face RG


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: