19 martie 2012
Radu Golban: România şi conceptul de Hinterland al imperialismului german
În timp ce Europa este numele geografic al continentului, Uniunea Europeană este rezultatul politicilor comune ale membrilor săi. O mai bună înţelegere a acestei construcţii politice presupune o dezbatere obiectivă privind politica europeană a celui mai mare şi puternic stat din UE, Germania.
Un mod de a influenţa mediul politic al altor state europene este activitatea diferitelor fundaţii germane, care se bucură de o finanţare generoasă din parte MAE al Germaniei, acestea acţionând în numele diferitelor valori universale, însă penetrând politica statelor gazdă mai eficient decât diplomaţia. În cazul implicaţiilor şi rolului fundaţiei germane Konrad Adenaur în relaţia cu proaspăt înfiinţata Fundaţie Creştin Democrată a lui Teodor Baconschi, am găsit un nume care m-a făcut să activez memoria istorică. Este vorba despre Holger Dix, directorul reprezentanţei „Konrad Adenauer Stiftung" (KAS) din România şi Republica Moldova.
Numele Dix coincide cu cel al reprezentantului de frunte al geo-politicii germane, Arthur Dix (1875-1935). Această problematizare a politicii europene a Germaniei este pe deplin justificată în contextul politic actual, deoarece ar putea exista o continuitate care să preceadă eforturile vest-germane postbelice pentru o Europă unită. Ar fi posibil să se ascunda şi astăzi în spatele politicii germane în UE şi alte ambiţii germane? Există, de asemenea, un element tipic german de integrare în UE a Europei de astăzi, care ar putea fi în defavoarea altor naţiuni europene?
Părintele geopoliticii este considerat a fi Friedrich Ratzel (1844-1904), geograf şi zoolog german, autorul celebrei lucrări „Geografia Politică" (1897). Ratzel şi epigonii lui, printre care şi Arthur Dix, au impus un aşa-numit „determinism geografic", potrivit căruia starea şi dezvoltarea unei naţiuni trebuie definite în funcţie de factori geografici: climă, configuraţia solului, poziţie pe hartă etc. Spaţiul geografic, cu toate caracteristicile lui, este important (erau de părere geo-politicienii) pentru politica unui stat, pentru istoria lui şi, în final, pentru destinul neamului.
Geopolitica evaluează statele ca fiind dependente de urmările dezvoltării legilor biologice. Astfel, concepţiile geopolitice au fost impregnate cu teorii rasiste, social-darwiniste şi potrivit politicii demografice a lui Malthus. Cu astfel de argumente, Imperialismul german, care a generat cele două războaie mondiale, îşi legitima orice agresiune armată, anexionismul şi expansionismul ca fiind acoperite de dovezile „ştiinţifice" ale „cercetătorilor" germani.
Ideologia expansiunii germane s-a folosit în legitimarea sa de „Geografia Politică" a lui Friedrich Ratzel, această „ştiinţă" schimbându-şi titulatura după 1914 în „Geo-Politica". Începând cu anii '20, Geo-Politica a fost sistematic propovăduită de către Arthur Dix şi acoliţii lui, ajungând să se impună în universităţile germane ca „disciplină de studiu ştiinţific". Adepţii acestor teorii au pus bazele unei expansiuni germane în sud-estul Europei, folosind argumente geopolitice. „Destinul geografic" al Germaniei, considerau aceştia, este acela de a aduce o „Nouă Ordine Europeană", prin crearea unei „Confederaţii Central-Europene", sub hegemonie germană.
Tot „geopolitic" argumenta şi istoricul Hermann Oncken, declarând în 1917 că Germania are „dreptul moral" de a-şi îmbunătăţi „poziţia centrală", prin extinderea către estul şi sud-estul Europei. Această „prelungire a politicii mondiale" va da posibilitatea Germaniei să-şi extindă sfera de influenţă economică şi culturală. În „noua Europă Centrală", Oncken propunea să fie incluse statele aliate în Primul Război Mondial, respectiv Germania, Austria, Bulgaria şi Imperiul Otoman, iar după război să fie anexate România, Serbia şi Muntenegru, iar toată această construcţie să aibă forma unui „Imperiu Colonial".
Cât de gravă ar fi o continuitate de o sută de ani în politica externă germană în sud-estul Europei? Inevitabil, între propunerea lui Daitz Werner, şeful Departamentului de comerţ exterior a NSDAP în 1940, de a se înfiinţa un guvern economic european, şi ultimele propuneri ale Germaniei pe tema crizei Eurosistemului, cititorul descoperă o analogie îngrozitoare.
Daitz sugera ca ambiţiilor Germaniei în Europa să nu li se spună pe nume, ci, în schimb, să se vorbească doar despre Europa: "În principiu, este necesar, din motive de politică externă, să nu numim această economie continentală sub conducerea germană ca un spaţiu economic german, (...) Noi trebuie să vorbim mereu numai de Europa, deoarece conducerea germană rezultă de la sine din impactul cultural, dominaţia tehnică şi poziţia sa geografică".
Cu acelaşi entuziasm germano-european pot fi receptate şi cuvintele fostului ministru german de Externe Klaus Kinkel, care, în 1993, într-un interviu pentru „Frankfurter Allgemeine Zeitung" (3/19/1993), declara că Germania a ajuns acum în apropiata sa expansiune spre est la acel punct în care s-a oprit de două ori în trecut. O sumedenie de institute de cercetare a integrării UE nu au putut să analizeze până în prezent elementele tipic germane de integrare în spaţiul comunitar, prezentându-le în special în această formă „învăluitoare" unei mase mari de entuziaşti UE.
Sugestia lui Kinkel pentru rolul Germaniei în Europa - nu doar datorită poziţiei centrale geografice, cât şi datorită limbii şi culturii - de a interpreta cele două războaie mondiale ca pe un efort german pentru integrare europeană aminteşte de vremuri negre din istoria continentului. Găsirea unui rol care corespunde dorinţelor şi potenţialului Germaniei, precum subliniază fostul ministru german de Externe, dovedeşte într-o formă impresionantă ambiţiile recurente ale Germaniei.
O republicare în Cotidianul a unui articol ceva mai vechi al lui Radu Golban
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO
Andrei Marga, 1995 ("Filosofia Unificării Europene"): "Identificările etnice ale românilor sunt în mare parte tradiţionale. Acestea caută să abată atenţia de la problemele concrete ale prezentului şi de la nevoia modernizării instituţionale spre abstracţiunile trecutului. Pentru mulţi intelectuali este limpede că naţionalismul, prin demagogia sa, generează stagnarea şi degradarea ce favorizează doar grupuri sociale incapabile să se adapteze lumii moderne. Intrarea în noua Europă, nu doar geografic, ci şi instituţional şi cultural presupune mai mult decât o alegere, presupune o schimbare a modului de gândire, de asumare, pe lângă devizele paneuropene, a unei abordări europene, o abordare disponibilă la compararea performanţelor, orientată spre modernizare şi având ca perspectivă unitatea europeană".
Postări populare:
-
Într-un articol din Gândul, scrie aşa: "Elevii vor fi vaccinaţi cu Cantgrip pentru imunizare împotriva virusului AH1N1, responsabil ...
-
Eurovisionului, îi urez s-o ţină tot aşa. Cât mai strident, cu freaks, satanişti, legebetei, cu tot felul de strâmbi şi dezaxaţi. Poate s...
-
S-E şi E, desigur raportate la harta României (s-ar putea completa, mai corect: Est şi Nord). Planurile lor mari de resettlement care era...
-
Nu mă pronunţasem încă pe ipoteza asta (a explozibililor "de separare" pre-plantaţi) în chestiunea podului de la Baltimore (a se v...
-
Mare farsor, mari gogomani Un comediante de bravură Joacă de patruzeci de ani, Făcând enormă tevatură În faţ-a nişte gogomani. Dibaci, sub ...
-
De glob, şi... de pod . "ISIS îşi asumă (?) şi acest atentat" ( Dave Hodges, The Common Sense Show ). Autorul remarcă o a doua ...
-
- Psst! Miclovan! - Burdujel! Dă drumul femeii [... spre P.G.M.B.] Cheia este la ce vrea peneleu': vine cu Burduja fiindcă chiar-speră...
-
GRUPUL PENTRU ROMÂNIA. Comunicatul nr. 9, către conducerea Federației Ruse, către președintele Vladimir Putin și către Ambasada Federației R...
-
Şi eu văd cam tot la fel, poate ceva mai puţin în privinţa amplorii, duratei şi a outcome -ului. Dar deratizarea globală presupune un anumi...
-
O femeie din localitatea Uckange (departamentul Moselle, Franţa) şi-a lovit fiica de zece ani cu un cuţit, apoi l-a pus pe fiul său de...
6 comentarii :
A mai existat și un alt Dix, artist comunist.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Otto_Dix
E bine ca vad si scriu si altii despre KAS...
Preiau si eu pe blog
Nu numai fundația Adenauer. Fundația Friederich Ebert (socialistă, germană) lucrează cu PSD și este în spatele siteului CriticAtac.
Toate lipitorile au venit pe capul nostru...
Cam toate fundatiile din spatele partidelor politice germane sunt prezente sau macar interesate de Romania. In afara de cele 2 citate:
1/ Hanns Seidel - fundatia CSU, este prezenta in Romania (hss ro)
2/ Friedrich Naumann, fundatia FDP, este si ea prezenta in Romania (liberals ro)
3/ Heinrich Boll - fundatia verzilor, finanteaza Liga Pro Europa (o stiti, cea cu autonomia Ardealului)
4/ Roza Luxemburg - fundatia comunistilor, a organizat un seminar despre ... tigani (http://rosalux-europa.info/events_en/roma_seminar2_romani/)
Cam asta e cu nemtalaii.
czc
De HB uitasem că există, de RL nu știam, cu atât mai puțin că a scos capul pe aici.
czc=... ?
Trimiteți un comentariu