Tranzacția nu s-a finalizat și ambele părți, echipa MRU și bancherii canadieni, au încercat ”să-și salveze fața”. Am urmărit cu interes deosebit modul în care presupușii aliați ai ”premierului Cupru Min” îi înfigeau cuțite în spate: un director de la Ministerul Economiei a făcut publice toate datele incriminatoare cu privire la tranzacția cu ”canadienii”, Teodor Stolojan a atacat ministrul de finanțe, acuzându-l implicit de falsificarea cifrelor veniturilor bugetare (deși falsificarea pare a fi opera guvernului Boc), iar presa portocalie a început să dea semne că ”luna de miere” a grupării din garda veche a PDL și a ”proiectul Ungureanu” s-a terminat înainte de termen. Este interesant cum se va descurca ”premierul Cupru Min” în condițiile în care bani pentru lansarea unei noi forțe politice nu există, iar unicul proiect viabil de obținere a finanțării (privatizarea cuprului) este blocat. Din punct de vedere personal, Mihai Răzvan Ungureanu are o soluție simplă și rapidă la toate probleme curente: trebuie doar să semneze avizele de mediu pentru Roșia Montana. Semnătura pusă pe avizele de mediu îi va termina cariera politică, dar este posibil să-i aducă alte beneficii. Faptul că MRU l-a demis pe ministrul mediului fără să găsească un înlocuitor și și-a asumat gestiunea acestui portofoliu indică o probabilitate destul de înaltă a unui asemenea scenariu.
09 aprilie 2012
Exit strategy sau dacă nu-i cap, vai de picioare
Privatizarea
Cupru Min a eșuat din motive ce nu au nicio legătură cu obligațiile de
mediu sau alte tehnicalități contractuale. Motivul este simplu, clar și
banal: cumpărătorul final nu a mai fost interesat de tranzacție. Schema
”tunului” de la Cupru Min a fost relativ primitivă de la bun început:
statul vindea compania și zăcământul de cupru unei companii-”paravan”,
iar microbanca investițională Bayfront Capital Partnerners (BCP) urma să
o revândă unui cumpărător specializat în proiecte miniere. Gheșeftul
decidenților bucureșteni și ai canadienilor de la BCP urma să fie
diferența între prețul de achiziție, adică 200,7 milioane de euro și
prețul de vânzare către compania minieră, adică aproximativ 2-3
miliarde de dolari. Nu credem că BCP ar fi reușit să obțină un preț mai
bun din cauza faptului că, din perspectiva companiilor miniere mari,
asemenea tranzacții au un grad ridicat de risc reputațional și politic,
ceea ce justifică un discaunt destul de semnificativ față de prețul
normal. Scandalul monstruos care s-a declanșat în presă și modul absolut
penibil în care echipa MRU a gestionat aspectele tehnice ale
tranzacției au făcut în așa fel încât niciunul dintre potențialii
cumpărători finali nu a mai dorit să se implice în tranzacție. Riscul
reputațional și cel politic au devenit mult prea mari pentru a mai fi
acceptabile. Sursele noastre consideră că BCP totuși a avut propuneri
din partea unor companii miniere de dimensiuni medii, dar aceste
propuneri aveau două probleme: prețul oferit era sub necesitățile
persoanelor implicate în tranzacție și proveniența geografică a acestor
companii era absolut incompatibilă cu continuarea carierei politice a
premierului MRU.
Tranzacția nu s-a finalizat și ambele părți, echipa MRU și bancherii canadieni, au încercat ”să-și salveze fața”. Am urmărit cu interes deosebit modul în care presupușii aliați ai ”premierului Cupru Min” îi înfigeau cuțite în spate: un director de la Ministerul Economiei a făcut publice toate datele incriminatoare cu privire la tranzacția cu ”canadienii”, Teodor Stolojan a atacat ministrul de finanțe, acuzându-l implicit de falsificarea cifrelor veniturilor bugetare (deși falsificarea pare a fi opera guvernului Boc), iar presa portocalie a început să dea semne că ”luna de miere” a grupării din garda veche a PDL și a ”proiectul Ungureanu” s-a terminat înainte de termen. Este interesant cum se va descurca ”premierul Cupru Min” în condițiile în care bani pentru lansarea unei noi forțe politice nu există, iar unicul proiect viabil de obținere a finanțării (privatizarea cuprului) este blocat. Din punct de vedere personal, Mihai Răzvan Ungureanu are o soluție simplă și rapidă la toate probleme curente: trebuie doar să semneze avizele de mediu pentru Roșia Montana. Semnătura pusă pe avizele de mediu îi va termina cariera politică, dar este posibil să-i aducă alte beneficii. Faptul că MRU l-a demis pe ministrul mediului fără să găsească un înlocuitor și și-a asumat gestiunea acestui portofoliu indică o probabilitate destul de înaltă a unui asemenea scenariu.
Tranzacția nu s-a finalizat și ambele părți, echipa MRU și bancherii canadieni, au încercat ”să-și salveze fața”. Am urmărit cu interes deosebit modul în care presupușii aliați ai ”premierului Cupru Min” îi înfigeau cuțite în spate: un director de la Ministerul Economiei a făcut publice toate datele incriminatoare cu privire la tranzacția cu ”canadienii”, Teodor Stolojan a atacat ministrul de finanțe, acuzându-l implicit de falsificarea cifrelor veniturilor bugetare (deși falsificarea pare a fi opera guvernului Boc), iar presa portocalie a început să dea semne că ”luna de miere” a grupării din garda veche a PDL și a ”proiectul Ungureanu” s-a terminat înainte de termen. Este interesant cum se va descurca ”premierul Cupru Min” în condițiile în care bani pentru lansarea unei noi forțe politice nu există, iar unicul proiect viabil de obținere a finanțării (privatizarea cuprului) este blocat. Din punct de vedere personal, Mihai Răzvan Ungureanu are o soluție simplă și rapidă la toate probleme curente: trebuie doar să semneze avizele de mediu pentru Roșia Montana. Semnătura pusă pe avizele de mediu îi va termina cariera politică, dar este posibil să-i aducă alte beneficii. Faptul că MRU l-a demis pe ministrul mediului fără să găsească un înlocuitor și și-a asumat gestiunea acestui portofoliu indică o probabilitate destul de înaltă a unui asemenea scenariu.
Următoarea
moțiune de cenzură are șanse să pună capăt guvernului Ungureanu, dar
situația nu se vă îmbunătăți. În contextul politic actual, în România nu
există o forță politică capabilă să funcționeze în alt scop decât cel
al îmbogățirii personale. Reamintim celor care așteaptă vreo performanță
deosebită din partea unui eventual guvern USL faptul că autorii primei
tentative de privatizare a Cupru Min au fost național-liberalii, iar
social-democrații au la activ dezastrele Sidex și Petrom. După anii
petrecuți în opoziție, foamea de bani în rândul opoziției este colosală,
iar bucuria cu care USL l-a primit în rândurile ”opoziției
anti-Băsescu” pe traseistul Frunzăverde demonstrează că USL gândește
doar în termenii aritmeticii electorale și nu în termenii principiilor
politice. Electoratul din România merită să fie compătimit în condițiile
în care opțiunile politice existente în spațiul carpato-danubian-pontic
se rezumă la un șir de opțiuni foarte rele din care electoratului i se
propune (pentru a câta oară!) să aleagă răul cel mai mic.
Indiferent
de succesul sau insuccesul moțiunii de cenzură, nu credem că tentativele
de a vinde rapid și ieftin ceea ce a mai rămas din patrimoniul național
se vor opri. Ministrul economiei a declarat că ”privatizarea Cupru Min
se va relua”. Probabil, de această dată, se va căuta din start un
cumpărător cu bonitate demonstrată și fără sensibilități majore din
perspectiva riscurilor de imagine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO
Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."
Postări populare:
-
- Psst! Miclovan! - Burdujel! Dă drumul femeii [... spre P.G.M.B.] Cheia este la ce vrea peneleu': vine cu Burduja fiindcă chiar-speră...
-
Şi mai ales, de la vinovaţii şi profitorii stării de fapt. Cei mai importanţi nici n-au acte RO. Dar... au aici interfaţa . Larvele. Pentru ...
-
Mare farsor, mari gogomani Un comediante de bravură Joacă de patruzeci de ani, Făcând enormă tevatură În faţ-a nişte gogomani. Dibaci, sub ...
-
hair trigger
-
S-E şi E, desigur raportate la harta României (s-ar putea completa, mai corect: Est şi Nord). Planurile lor mari de resettlement care era...
-
Nu mă pronunţasem încă pe ipoteza asta (a explozibililor "de separare" pre-plantaţi) în chestiunea podului de la Baltimore (a se v...
-
DA, uitasem partea cea mai importantă: nici "B.O.R" nu a participat! Mă aştept ca popicu' ăla tânăr de la parastas, să aibă p...
-
GRUPUL PENTRU ROMÂNIA. Comunicatul nr. 9, către conducerea Federației Ruse, către președintele Vladimir Putin și către Ambasada Federației R...
-
Traducere-maşină , deh: Румыния хвалит Киев за сдачу украинских интересов ( România laudă Kievul pentru cedarea intereselor ucrainene ) ...
-
Scriam, mai spre începutul anului: Nu văd niciun partid scoţând afişe electorale cu un mesaj gen: NOI [partidul Cutare] Vă garantăm că vo...
2 comentarii :
Ce tupeu are ! :
"Faptul că MRU l-a demis pe ministrul mediului fără să găsească un înlocuitor și și-a asumat gestiunea acestui portofoliu indică o probabilitate destul de înaltă a unui asemenea scenariu."
Nu cred că va semna ceva, vine om de la UDMR după Paști. mai mult sugerează o direcție, o conduită pt acela. La RM nu tehnologia e problema, ci participația mică a statului, redusă și mai mult prin 2007-2008.
Trimiteți un comentariu