23 mai 2012

Pâi, tocmai de-aia !



Pâi, tocmai de-aia deficitele "nu mai pot fi finanţate prin credit", că se respectă eurodiktatul fiscal !


Stânga şi dreapta în contextul austerităţii

Cu ani în urmă, imediat după 1990, când o dezbatere publică pe aceste teme era dificilă nu numai din cauza lipsei informaţiilor relevante, dar şi din cauza structurii economiei româneşti care nu putea fi considerată o economie de piaţă, dezbaterile din plenul parlamentului erau singurele surse de informare. Or, încă de pe atunci opoziţia liberală (mai ales tinerii liberali desprinşi din PNL) criticau dur bugetele lui Nicolae Văcăroiu şi Florin Georgescu, cerând deficite mari orientate către dezvoltare. E adevărat că esenţa politicii duse de opoziţie pe vremea aceea consta în demantelarea economiei comuniste, retragerea subvenţiilor pentru industriile neprofitabile şi privatizarea pe scară largă, dar, în expunerea ideilor generale cu valoare mai curând teoretică, reveneau mereu propunerile legate de deficit şi dezvoltare. Cu siguranţă lumea era alta şi modelul occidental, aflat pe atunci la apogeul său, funcţiona irezistibil.

Aşadar ar trebui ca discuţia despre deficite şi gradul de îndatorare să fie mai bine încadrată căci altfel se perpetuează o mulţime de confuzii de care pot profita malonest ambele tabere. Preşedintele Franţei, bunăoară, susţine, continuând un discurs din campania electorală, că nu poate accepta pactul fiscal câtă vreme nu prevede măsuri de creştere economică. Francois Hollande sugerează astfel că interlocutorii săi de dreapta s-ar împotrivi creşterii, ceea ce este cu siguranţă greşit. Este o tactică de delegitimare care a avut succes în campanie, dar care se va lovi cu siguranţă de altă replică pe plan european.

În România există tentaţia inversă. Partizanii PDL sugereau, până nu demult, că stânga ar face din creşterea îndatorării o doctrină proprie şi avertizau că venirea la putere a opoziţiei ar fi un dezastru inimaginabil.

Stânga şi dreapta a trebui în orice caz să-şi regândească politicile şi chiar să se redefinească pe sine în noul context în care deficitele nu mai pot fi finanţate prin credit.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: