Şi nu la el acasă, unde i-ar fi chemat să repare ceva şi ar fi fost justificat, ca "pentru arhiva familiei: reparaţia din 20XX". Ori pe stradă, "pentru Facebook: iar sparg ăştia trotuarul", ci într-un port. Ca şi când ar fi fost acolo o "oportunitate de imagine". Însă... trebuiau să apară documentaţi cei trei Dorei şi inscripţia Nitroprill de pe sacii de câte o tonă (de-aia stau aplecaţi cei doi din dreapta?). Timingul - locul - "ingredientele". Cei trei patsies nu par a sesiza că sunt fotografiaţi, se ocupă de şina de culisare a uşilor, scoasă şi rezemată de sacul din dreapta (o parte a poveştii sună aşa: "s-a descoperit o cale de intrare în depozit şi s-a solicitat închiderea ei"; probabil era pusă în deschidere - între uşile înţepenite - doar o bandă galbenă de interdicţie, cea pe care o vedem acum pe jos). Imaginile sunt recente, după cum se străduieşte ăla din stânga să ne convingă: este cu botniţa sub bărbie (priveşte întors din lateral, deşi ca să vadă "lucrarea" putea fi tot cu spatele, şi doar puţin aplecat, privind spre dreapta). Dacă sunt crisis actors, deghizamentul este perfect, atât doar că nu apare în cadru şi "aparatul de sudură de la care a pornit focul" ("au sărit bobiţe printre saci, şi..."). Sau măcar "un prelungitor, un rotopercutor şi dibluri". Din text reiese că nu era vorba despre "îngrăşăminte", ci despre materie primă pentru explozibili (desigur, industriali). Conform documentelor însoţitoare din care reiese identitatea clientului: FEM - Fábrica de Explosivos Mocambique (în portugheză). Clientul există în mod real şi este autorizat, deci ar cam fi fără fundament zvonul că "Mozambicul şi Zimbabwe au dezminţit că ar fi existat atunci vreo comandă reală". Nu ştim încă dacă a întreprins demersuri pentru recuperarea plăţii transportului nelivrat - ca să vedem şi "autentificarea poveştii" (posibil ca toată marfa să fi fost deja plătită, conform clauzelor, FOB - Free On Board sau doar abia la doc, după descărcare; în Mozambic! şi atunci vânzătorul ar fi trebuit să se agite). Poza mărită - aici.
Elijah J. Magnier:
The Beirut Explosion: Who is responsible?
2,750 tons of Ammonium Nitrate stored at warehouse 12 at Beirut harbour a few hours before the explosion while a blacksmith was working at a few centimetres from the AN bags lying on the floor since 2014. [nu se vede niciun afiş de avertizare, "PERICOL DE EXPLOZIE!", "PERICOL DE INCENDIU!", "NU UMBLAŢI CU FOC" - probabil că normele libaneze "nu impun asta", nici după ani de zile]On Tuesday 4th of August, an explosion at the Lebanese harbour in the heart of the capital Beirut caused devastating human casualties and material destruction. Over 140 people died instantly, 80 are still missing under the rubble, and over 5000 were wounded. More than 300,000 homes were destroyed and many more were damaged. 2,750 tons of Ammonium Nitrate (AN) (an equivalent of 1,000 tons of TNT) somehow ignited and registered the largest explosion since the end of World War II. Many theories, accusing Israel or Hezbollah or the CIA, are circulating like wildfire in the Lebanese capital. Where is the truth? Cui bono?







